People First

Don't give up!

                                         În căutarea perfecţiunii

Ponoran Cristina

 

            Am
fost obligată să fac o facultate de calculatoare deoarece, terminând Liceul Informatic, se presupunea ca am înclinaţie spre matematică si informatică .
Asta era ceea ce aştepta
toată lumea de la mine.

            Nu
am profesat niciodată ca inginer, pentru că nu mă reprezintă. Deci, m-am
reorientat şi am lucrat în vamă, ca declarant. A fost OK, o perioadă, timp
în care am învăţat extraordinar de multe lucruri noi. Apoi m-am plictisit, am
ajuns la plafonare. Am urmat un curs de respecializare în contabilitate, ceea
ce mi-a plăcut enorm. Mai târziu, pentru că nu am fost lăsată să-mi practic
meseria cum voiam, am renunţat la muncă, la bani, la tot.

            Acum
am un job de care fuge multă lume, dar pe care îl practică aproape toate
femeile – sunt menajeră. Este OK. Am timp să îmi pun ideile în ordine, să îmi
practic hobby-urile, dar este foarte solicitant din punct de vedere fizic. Nu
mă voi opri aici. Întotdeauna voi căuta un domeniu nou, unde să-mi pot pune în
evidenţă punctele forte. Mă voi specializa în alte domenii, în ideea că, până
la urmă, voi găsi un serviciu care să mă reprezinte.

            Cred
că în viaţă trebuie să fim optimişti, să încercăm mereu să ne depăşim propriile
limite, să descoperim ceva nou în noi înşine, ceva de care nu aveam idee că suntem
în stare să facem. Să tindem tot mai sus.


Orientarea spre rezultate
 nu există eşecuri,…există doar lecţii! ( Nietzche)

Pop Delia

                                                                                                                         

 

Experienţa trăită şi dobândită pe
parcursul anilor de facultate m-a învăţat un lucru deosebit de important pe care
aş dori să vi-l împărtăşesc şi vouă, şi anume acela că „ nu există eşecuri, ci doar
lecţii!”

Şi când spun acest lucru îmi vine în minte
şi acum primul examen din facultate, care spre nefericirea mea pe atunci , s-a
dovedit a fi şi prima restanţă. Nu cred că mai are rost să vă descriu
sentimentele trăite atunci, pot să vă spun însă un singur lucru: eşecul m-a motivat foarte mult, astfel încât la următorul examen am reuşit să
obţin, spre fericirea mea, nota maximă. De ce?....pentru că m-am
orientat permanent spre rezultate cât mai bune şi nu m-am lăsat copleşită de
consecinţele primei ratări
.

  
Am învăţat atunci că:

-Nu
contează dacă pici la un moment dat, important este să ştii să te ridici,
şi mai ales CUM să te ridici !

 -Nu contează dacă ai eşec
o dată, contează să priveşti partea bună a lucrurilor, jumătatea plină a paharului, nu
cea
goală !

 -Nu contează dacă eşuezi
din prima, contează să înveţi din acel eşec, să-l priveşti ca pe o lecţie adevărată de
viaţă !

 -Nu contează dacă nu
reuşeşti din prima, important este să ai motivaţia, forţa, ambiţia necesară de
a o lua de la capăt, de a construi ceva din nou, de la temelie
!...toate
acestea pentru că este extrem de important să-ţi valorifici la maxim talentele,
abilităţile, potenţialul propriu, spre o cât mai bună orientare spre rezultatul
final…Succesul!


NU DISCRIMINĂRII!

                                                                                                     
Raţă Dorin

 

Ai
dreptul la şanse egale!

Tratamentul
corect este un drept fundamental în Uniunea Europeană.

Este
ilegală discriminarea persoanelor pe criterii de sex, vârstă, dizabilitate,
origine etnică sau rasială, religie, convingeri sau orientare sexuală.

 

Anunţuri în ziar.
Site-uri on-line. Ponturi de la prieteni. Şi niciun rezultat. Jobul mult
aşteptat se lasă aşteptat.

Ce se întâmplă
atunci când eşti totuşi pe punctul de a semna contractul dar eşti refuzat din
cauza etniei?

Comunitățile de rromi
suferă adesea discriminări economice, sociale
și politice.

O jumatate dintre ei se declară victime ale discriminarii in ceea ce privesc locurile de
munca, locuintele si educatia, iar un sfert spun ca au fost victime
ale unei agresiuni.

Cunosc persoane de
etnie rromă care au studii superioare, se luptă să obţină un job bun, însă sunt 
de multe ori refuzaţi.

Există totuşi şi
excepţii.

Va spun povestea
unui prieten caruia
i s-a  intamplat ceva după ce a fost refuzat în nenumărate rânduri  la interviuri din cauza ca era de etnie rromă.

O companie, al
carei nume il voi dezvalui in continuare avea nevoie de un programator pentru un
proiect extrem de important.

Prietenul meu, ca
de obicei, s-a prezentat la interviu fara prea mari sperante.

Avea incredere in
el insa, incredere alimentată de profesionalismul său in domeniul IT.

A fost pus la o
proba practică  de mare dificultate. Si ... ’’miracolul’’ s-a produs.
A dat o solutie mult mai ingenioasă decât specialiştii din companie. A fost felicitat
şi i s-a oferit jobul.

Astazi , el este unul dintre programatorii reprezentativi ai companiei
Siemens, in Germania.

Luptă pentru visele tale şi arată că eşti cel
mai bun!