People First

Amfiteatru deschis






JOB-UL MEU DE CRIZĂ : INTERVIURILE


(filă de jurnal)


George M


 


 


 


duminică, 28 februarie


 


 


 


Încă o lună de ”muncă” încheiată; asta a fost mai scurtă, numai 7 interviuri în cele 28 de zile. În slalomul meu zilnic printre alţi şomeri cu diplomă, continui cu încăpăţânare să adun diplome şi atestate, să bifez cursuri şi training-uri.

A început să îmi placă; îmi place atât de mult, încât ultimul interviu a durat ”numai” 2 ore. După o autoevaluare constat un progres impresionant : dacă în urmă cu câteva luni, fiind un biet novice, nu reuşeam să contribui decât cu 10% la dialog, acum, 90% din replici îmi aparţin.

La câteva zile după fiecare interviu primesc câte un telefon. am învăţat deja pe de rost textul : ”ne pare rău, dar calificarea şi pregătirea dumneavoastră ..... ” zâmbesc; zâmbesc mereu, pentru că ştiu ce urmează : un nou interviu. Până când? ..... până voi avea ghinionul să mă angajez şi atunci va trebui să muncesc cu adevărat.



 


Fotoreportaj 1

Human Resources Management



FABIAN VOICHITA, GERMANIA
 
STUDENT ERASMUS, 2009-2010


What is the meaning of staff?

 „staff describes a group of employed people who offer their work power to a company for money"

THE BEGINNING
hard worker                    Vision

 CODE OF BEHAVIOUR

ambition                          commitment

fighting spirit                  discipline

profiling                      business contacts
 


teamwork                       responsability

fun                                   success

THE END





Fotoreportaj 2

Ce inseamna  Managementul resurselor umane  pentru organizatie?







Croitoru Diana,
Cotuna Octavia, 
Dabica Constantin Beniamin,
 
Crucita Claudia
 
 
STUDENTI  FEAA,UVT

ROMANIA





Creativitate                             Flexibilitate

Integritate                              Lider

Precizie                                   Spirit de echipa











    HOW TO BE A BUSINESS WOMAN


Frumuseţea feminină este in permanenţă schimbare. Clasicul se reinventează cu fiecare generaţie, căpătând noi valenţe. Pantofii, fie ei cu toc sau fără toc, se încadrează în rigorile clasice ale modei, iar majoritatea femeilor adoră să aibă cât mai multe perechi in garderoba personală, de toate culorile si dimensiunile, dacă s-ar putea

Un picior înalt si zvelt, pus in evidenţă de un pantof rafinat, cu toc cui sau  fără – la asta s-a gândit LARISA, o


studentă în anul II, când a pus bazele firmei  I.I TOMONI GABRIELA care se ocupă de confecţii încălţăminte.


Perseverenţă. Curaj. Atitudine.


De toate acestea a avut nevoie Larisa pentru a face faţă concurenţei.


Pantofii sunt accesoriile care aduc contur unei ţinute.


Design-ul atractiv, culoriile vii şi materialele variate pun în umbră chiar şi designeri de top.


Produsele sunt realizate manual, exclusiv din piele naturală ceea ce conferă comfort şi calitate.


Nu mai aştepta! Fă o vizită la Pantoful Galben!


Personalitatea ta îşi va găsi perechea!









LUCRURI MICI, REZULTATE MARI



Jura Claudia


Luptă să ieşi din anonimat!
Îndrăzneşte să-ţi stabileşti obiective înalte!






Orice lucru realizat prin forţe proprii are importanţă.


Satisfacţia personală contează cel mai mult.


Un lucru mărunt, banal pentru alţii,  are o importanţă enormă pentru mine.


Dorinţă, ambiţie şi încredere în sine.


Acestea sunt ingredientele.


Sunt la îndemâna oricui.


Am obţinut bursă.


Pare puţin lucru pentru cei care văd facultatea doar prin diploma pe care o pot obţine la final.


Eu mi-am propus ceva şi am reuşit. Asta contează. Nu suma modică de bani sau eticheta de tocilară. Am reuşit să duc la capăt ce mi-am propus.


Au fost momente în care am vrut să abandonez. Au fost clipe când am crezut că n-o să reuşesc. Au fost examene ce n-am crezut că o să le iau.


Voinţa şi ambiţia m-au făcut să lupt.


Să duc la bun sfârşit ce mi-am propus.


Să-mi arăt mie însămi că sunt capabilă.


Am realizat că prin forţele proprii, prin încrederea în sine şi prin a fi responsabil, poţi ajunge acolo unde îţi doreşti.


Un mic impuls te poate duce departe. Poţi stabili obiective mai măreţe iar determinarea te ajută să ţi le îndeplineşti.


Aceasta este cea mai recentă realizare a mea. Dar nu ultima. Sunt mândră de mine. Am încredere în mine şi ştiu că pot ajun ge acolo unde îmi doresc.


Toţi avem nevoie de un impuls ca să avem curaj să luptăm pentru visele noastre.


Nereuşitele? Un motiv în plus să te ambiţionezi să le transformi în reuşite!





 










Rezistenţa la schimbare. Cum o depăşim ?


 


                                                                                                                     Pop  Roxana 


 


           Când suntem copii ne dorim să devenim ceea ce părinţii noştrii sunt,  sau ne dorim meseria pe care o cunoaştem noi cel mai bine. Apoi, în timp, descoperim că ne caracterizează o anumită profesie. Luptăm, obţinem ceea ce ne dorim, ne simţim mândri de noi înşine. Ne afiliem unei organizaţii, iar dacă ne simţim mulţumiţi din toate punctele de vedere ne dorim stabilitatea. Dar ce se întamplă atunci când realitatea nu concordă cu planurile noastre? Ce se întamplă atunci când şeful vine într-o zi şi-ţi spune că trebuie să te muţi la alt departament, sau, mai rău că de mâine nu mai vii la lucru....!?


Indiferent dacă am fost mutaţi la alt departament sau ne-am pierdut locul de muncă, unii dintre noi nu putem accepta ceea ce ni se întâmplă.


Trecem prin stări negative (tristeţe, culpabilitate, anxietate, panică, dezamăgire), refuzăm să mergem mai departe. Suntem astfel rezistenţi la schimbare.


Rezistenţa la schimbare apare atunci când o persoană care este pusă într-o situaţie de a schimba ceva la locul de muncă se confruntă cu o serie de sentimente negative şi refuză să mai vadă părţile bune sau alte orizonturi.


Astfel, o persoană care a fost mutată pe alt departament, după un număr mare de ani în care a lucrat în acelaşi loc, poate să fie încercată de teama de a nu face faţă muncii pe care va trebui să o desfăşoare de acum înainte, sau poate se va gândi că nu va reuşi să se adapteze la noul colectiv.Unii poate consideră că nu vor fi capabili să înveţe sarcinile ce vor trebui să le desfăşoare. Recent, am asistat la manifestarea unei rezistenţe la schimbare a unui angajat. El a fost anunţat că nu va mai fi angajat al companiei Lugera&Makler şi că va lucra de acum înainte pentru Celestica.


Răspunsul acestei persoane a fost clar şi ferm : „Nu! Nu vreau! Mă simt foarte bine la Lugera&Makler şi vreau să lucrez în continuare aici! ”


Surpriza cea mai mare este că această persoană are doar 22 de ani, o vârstă la care accepţi mai uşor schimbările.


Dar cum să faci faţă rezistenţei la schimbare?


În primul rând încearcă să accepţi situaţia şi spune lucrurilor pe nume :”Da, trebuie să-mi găsesc un nou loc de muncă” sau „De mâine voi lucra la un alt departament! ” 


Apoi, ia-ţi o clipă şi autoanalizează-te: gândeşte-te ce anume îţi provoacă trăirile negative! Îţi este teama că nu vei putea face faţă la locul de muncă?


Gândeşte-te de ce şi scrie pe o foaie. Ai putea descoperi că lucrurile pentru care refuzi schimbarea nu sunt în realitate atât de multe şi doar tu le-ai amplificat importanţa. Apoi, gandeşte-te ce ai putea să faci să rezolvi problemele reale! De exemplu: „Ţi-e teamă că la noul post nu te vei descurca cu computerul”. Ia-ţi nişte cărţi, familiarizează-te cu calculatorul şi aminteşte-ţi că nimeni nu se aşteaptă de la tine să fii performant de la început pe noul post! Poate te gandeşti cu groază că nu vei reuşi să intri în noul grup. Aminteşte-ţi atunci de prima dată când ai avut contact cu membrii grupului din care ai facut parte! Cum te-ai descurcat şi ce ai făcut ca să creezi relaţii bune? Ce trebuie să faci ca să fie la fel?


Şi nu uita: „Orice eşec e ocazia să faci un pas înainte! Crede în tine şi vei reuşi!




Puzzle continuu


 


 


”Nu exista  om fara talent "


 




Autori:
Mihai Evelina
Ion Cristina
Grozavescu Olivia




Bolea Adina




 







 


MANAGEMENT ANTREPRENORIAL,  ANUL 1, FEAA, UVT


 


 


Te naşti …..te descoperi …cu pasiuni şi calităţi …le finalizezi  sau le uiţi  pe  parcurs … Astfel, ajungem să urmăm o facultate, un masterat… în concordanţă cu pasiunile noastre, sau respectând dorinţa părinţilor şi urmând o carieră pe care ei ne-o indică. Dupa ceva ani , aruncăm TOCA în aer, cântăm GAUDEAMUS şi începem vânătoarea….. DA ! ! !    VÂNĂM   JOBURI  ! ! !


Facem compromisuri, acceptăm joburi  nepotrivite, doar pentru un ban în plus sau pentru  a ieşi  "de sub papucul" părinţilor . Dar  până când ? ? ?


E timpul să dăm frâu liber pasiunii...Pasiunea arzătoare  ne face  să răzbatem, să reuşim, să ne atingem obiectivele şi …în final să reuşim.


Cineva a spus că viaţa este ca o piesă de teatru în care noi suntem marionete. Străbatem acest drum atâta timp cât nu există pasiune. Dar … o viaţă fară un obiectiv, fără pasiune,  este o viaţă ştearsă, searbădă, fără  sens. Arată  lumii la ce eşti bun pentru  a pune culoare în viaţa ta!