Ma numesc Tănasie Hălălau Mihaela Alexandra ,
sunt studenta in anul 2 la Facultatea de Economie si Administrare a
Afacerilor, specializarea Management. Unul dintre hobby-urile mele il
reprezinta scuba-diving-ul. Scufundarea presupune spirit de aventura,
iti da senzatia de libertate , relaxare , aventura. Este un sport pentru
oamenii liberi , care doresc sa isi atinga limitele si sa traiasca
momente unice atunci cand descopera ceea ce se afla sub valurile
intunecate ale marilor si oceanelor... Este ca o vraja atunci cand
descoperi ca marea este plina de viata si culoare . Este de ajuns sa
incerci o data , pentru ca apoi vei ramane fascinat si legat de acest
sport .
Daca aveti ocazia , nu ezitati sa incercati !
Sporturi
Extreme
Sunt Lungu George-Ciprian sunt student in anul 2, Facultatea de Economie si de Administrare a Afacerilor, specializarea Informatica Economica.
Imi place sa traiesc viata la Extrem.
Totul a inceput acum 3 ani cand am intalnit un tip care avea un ham de catarat si carabe (ceea ce folosesc alpinistii utilitari).
Am fost curios.
Asa a inceput totul.Asa a inceput alpinismul pentru mine. De atunci am inceput sa lucrez in alpinismul utilitar si mai tarziu sa imi indeplinesc visul "de a escalada un munte”. De aici a fost doar un pas la tot ce reprezinta Xtrimul in Romania,ceea ce pentru mine inseamna speologie, drumetia pe munte, snowboarding.
Incercati!Este o experienta Unica!
Sportul te face sa visezi iar cel extrem sa depasesti limite.
Parasutism
Condratovici Mihaela Gabriela, masteranda, anul 2, specializarea: Administrarea Organizatiilor de Afaceri, FEAA
Pasiunea sa pentru parasutism a inceput in momentul in care a vazut un film.
" Am trait cu sufletul la gura toate senzatiile si sporturile extreme pe care le-am vazut pe acel mic ecran si cred ca de atunci mi-a ramas in minte sau mai mult, in suflet, o dorinta pe cat de mare pe atat de ascunsa, de a sari macar o data in viata cu parasuta... si uite-asa in 2008 niste colegi din AEGEE m-au intrebat daca vreau sa meg cu ei la parasutism... Aceasta spontana iluzie, in care am facut naveta la Caransebes pentru a ma pregati sa iau un examen care urma sa imi permita sa sar, a devenit realitate in cateva luni de zile. Dorinta care mocnea undeva in adanc s-a materializat...soarele ne chema in inaltul cerului zambind. Am imbracat combinezonul alb, mi-am luat in spate parasuta de aproape 10kg si restul echipamentului si in cateva minute am fost sus la 1200m. Primul salt a fost de curiozitate, iar al doi-lea, o proba de curaj…”
Pasiunea sa pentru parasutism a inceput in momentul in care a vazut un film.
" Am trait cu sufletul la gura toate senzatiile si sporturile extreme pe care le-am vazut pe acel mic ecran si cred ca de atunci mi-a ramas in minte sau mai mult, in suflet, o dorinta pe cat de mare pe atat de ascunsa, de a sari macar o data in viata cu parasuta... si uite-asa in 2008 niste colegi din AEGEE m-au intrebat daca vreau sa meg cu ei la parasutism... Aceasta spontana iluzie, in care am facut naveta la Caransebes pentru a ma pregati sa iau un examen care urma sa imi permita sa sar, a devenit realitate in cateva luni de zile. Dorinta care mocnea undeva in adanc s-a materializat...soarele ne chema in inaltul cerului zambind. Am imbracat combinezonul alb, mi-am luat in spate parasuta de aproape 10kg si restul echipamentului si in cateva minute am fost sus la 1200m. Primul salt a fost de curiozitate, iar al doi-lea, o proba de curaj…”
Rafting
Mirescu Mirela, student Management, FEAA
Chiar daca pentru multi, raftingul este un neologism neinteles si denumeste un sport pe care nu prea stii cum sa-l descrii, ei bine, coboratul vijelios pe firul apei se practica chiar si in Romania de 20 de ani.
Ideea de rafting a aparut ca urmare a unor aplicati militare ale armatei americane.
El este foarte apreciat de
amatori de aventura si adrenalina din intreaga lume, gasindu-si un loc si in
categoria sporturilor extreme, ce din fericire pot fi practicate si la noi in
In principiu, tot ce ne trebuie este o barca pneumatica solida (raft), echipament, un curs de rau, mult curaj si spirit de aventura.
Pentru mine totul a inceput in vara anului 2008 pe cand ma aflam intr o frumoasa vacanta in Turcia, alaturi de prietenii mei. Pot spune ca descoperirea acestui sport reprezinta o adevarata ocazie, ideala de distractie, deoarce traseul poate avea chiar si 12 km pe cursul raului, ceea ce ne permite sa experimentam si sa "savuram” absolut toate momentele.
Programul este conceput ca o
competitie intre doua sau mai multe echipe, avand ca
scop parcurgerea traseului intr -un timp cat mai scurt si indeplinirea
misiunilor ce trebuie descoperite cu ajutorul unor indicii aflate pe marginea
raului.
Imaginati
-va totul ca si cand ati fi pe un camp de lupta, barca pneumatica reprezentand
armasarul de cursa lunga, vaslele –sulitele , iar vestele de salvare –scutul de
protectie .
Echipamentul în acest sport este vital, deoarece cu ajutorul acestuia un moment periculos se reduce la distracţie.
Pornim de la ideea că de obicei
trebuie să înfrunţi o viitură plină de stânci şi chiar cel mai bun înotător se
descurcă greu când cade în apă, astfel echipamentul e primordial, te fereşte de
vătămări, leziuni, zgârieturi şi în unele cazuri chiar şi de apa rece, tinand
cont ca in Turcia erau 48 de grade C in atmosfera iar apa raului de munte avea doar 6 grade C.
Totul pare oarecum de neînteles dar va asigur ca odata practicat acest sport, veti deveni dependenti!
Fotbal la nivel de performanta
Ma numesc Bogdan Steop, am 21 de ani, sunt student in anul 2 la Management la Feea si sunt si fotbalist profesionist.In sport ca si in orice alt domeniu pentru a ajunge la performanta trebuie sa faci multe sacrificii.
Munca, seriozitatea, ordinea si disciplina atat in domeniul sportiv, cat si in viata personala duc la performanta.
Orice antrenament, meci sau turneu trebuie tratat cu profesionalism indiferent de colegi, antrenori sau adversari.
Pentru mine fotbalul este mai mult decat un hobby, mai mult decat o sursa de venit , este o arta, un mod de a ma exprima.
Fiind un sport de contact, inevitabil intervin unele accidente, asadar trebuie sa fii puternic si increzator in propriile forte pentru a reveni la o forma sportiva de un inalt nivel. Avand in vedere ca fotbalul este un sport de echipa, colaborarea si increderea in ceilalti este esentiala.
Lucrul in echipa, increderea in ceilalti, ordinea, disciplina, performanta si munca sunt elemente cheie si in MANAGEMENT.
Sportul m-a maturizat si invatat sa fiu puternic , sa fac fata concurentei si cu siguranta ma va ajuta in viata in oricare alt domeniu.
Munca, seriozitatea, ordinea si disciplina atat in domeniul sportiv, cat si in viata personala duc la performanta.
Orice antrenament, meci sau turneu trebuie tratat cu profesionalism indiferent de colegi, antrenori sau adversari.
Pentru mine fotbalul este mai mult decat un hobby, mai mult decat o sursa de venit , este o arta, un mod de a ma exprima.
Fiind un sport de contact, inevitabil intervin unele accidente, asadar trebuie sa fii puternic si increzator in propriile forte pentru a reveni la o forma sportiva de un inalt nivel. Avand in vedere ca fotbalul este un sport de echipa, colaborarea si increderea in ceilalti este esentiala.
Lucrul in echipa, increderea in ceilalti, ordinea, disciplina, performanta si munca sunt elemente cheie si in MANAGEMENT.
Sportul m-a maturizat si invatat sa fiu puternic , sa fac fata concurentei si cu siguranta ma va ajuta in viata in oricare alt domeniu.
Arta in Fotografie
Ma numesc Anca si sunt studenta in anul III la limbi moderne aplicate. Desi am avut mereu inclinatie spre limbi straine, asta nu m-a impiedicat sa explorez alte domenii, experiente, si nu in ultimul rand, locuri.
Primul meu aparat l-am avut in liceu si a fost un Sony DSC-H2, ce l-am cumparat din banii stransi de mine intr-o vara, cand m-am incapatanat sa lucrez si sa imi cumpar un aparat. Binenteles ca m-au sprijinit si ai mei si astfel am tinut in mana primul meu aparat. Aveam multi prieteni carora le placea sa faca poze.
Tin minte prima mea poza cu un aparat profi. Nu stiam ce inseamna incadrare, focalizare, reguli de fotografie, lumina, ISO, diafragma si multi alti termeni ce nu insemnau nimic pentru mine. Asa ca am inceput sa citesc pe internet tot ce gaseam despre asta si incet, am invatat reguli si termeni de baza. M-a prins repede. Nu iti trebuie mult ca asa ceva sa iti intre in inima. Cred ca latura artistica am mostenit-o de la mama mea,si ea m-a incurajat mult sa o si dezvolt.
Fotografia a inceput pentru mine ca primii pasi pe care ii face un copil, cand e lasat liber. Aveam picioarele( aparatul), insa esuam la fiecare pas. Dar nu am renuntat si m-am ridicat de fiecare data. Fara sa imi dau seama,a inceput sa imi fie foarte natural sa incadrez si chiar sa explic altora anumite lucruri. Am ajuns "fotografa clasei". Imi placea asa mult sa merg cu prieteni si sa le fac fotografii(deja nu se mai numeau simple poze) si eram foarte implinita ca puteam face asta. Am inceput sa particip la diverse concursuri foto unde luam chiar premii.
Astazi, sunt fericita posesoare a unui aparat mai performant. Mi s-a lipit inima de un Nikon D5000 si asta folosesc deocamdata. E un proces. Cu cat crestem, probabil va creste si performanta aparatului si abilitatile mele se vor dezvolta.
De ce fotografia? De ce nu? Ma uit in jur si vad oameni. Sunt fascinata de expresii, de privirile lor atunci cand ii surprind cu aparatul. Nu cred ca m-as satura sa fotografiez oamenii. Sunt unicat. La fel cum e fiecare fotografie si expresie, zambet, privire. Iubesc frumosul. Arta. Fotografia. Si e parte din mine acum.
Iar asta... e doar un fragment din marele tablou al vietii mele.
Primul meu aparat l-am avut in liceu si a fost un Sony DSC-H2, ce l-am cumparat din banii stransi de mine intr-o vara, cand m-am incapatanat sa lucrez si sa imi cumpar un aparat. Binenteles ca m-au sprijinit si ai mei si astfel am tinut in mana primul meu aparat. Aveam multi prieteni carora le placea sa faca poze.
Tin minte prima mea poza cu un aparat profi. Nu stiam ce inseamna incadrare, focalizare, reguli de fotografie, lumina, ISO, diafragma si multi alti termeni ce nu insemnau nimic pentru mine. Asa ca am inceput sa citesc pe internet tot ce gaseam despre asta si incet, am invatat reguli si termeni de baza. M-a prins repede. Nu iti trebuie mult ca asa ceva sa iti intre in inima. Cred ca latura artistica am mostenit-o de la mama mea,si ea m-a incurajat mult sa o si dezvolt.
Fotografia a inceput pentru mine ca primii pasi pe care ii face un copil, cand e lasat liber. Aveam picioarele( aparatul), insa esuam la fiecare pas. Dar nu am renuntat si m-am ridicat de fiecare data. Fara sa imi dau seama,a inceput sa imi fie foarte natural sa incadrez si chiar sa explic altora anumite lucruri. Am ajuns "fotografa clasei". Imi placea asa mult sa merg cu prieteni si sa le fac fotografii(deja nu se mai numeau simple poze) si eram foarte implinita ca puteam face asta. Am inceput sa particip la diverse concursuri foto unde luam chiar premii.
Astazi, sunt fericita posesoare a unui aparat mai performant. Mi s-a lipit inima de un Nikon D5000 si asta folosesc deocamdata. E un proces. Cu cat crestem, probabil va creste si performanta aparatului si abilitatile mele se vor dezvolta.
De ce fotografia? De ce nu? Ma uit in jur si vad oameni. Sunt fascinata de expresii, de privirile lor atunci cand ii surprind cu aparatul. Nu cred ca m-as satura sa fotografiez oamenii. Sunt unicat. La fel cum e fiecare fotografie si expresie, zambet, privire. Iubesc frumosul. Arta. Fotografia. Si e parte din mine acum.
Iar asta... e doar un fragment din marele tablou al vietii mele.
Pictura
Imi place sa pictez oameni, lucruri, peisaje. Simt ca pot transmite ceva celor de langa mine.
Va invit sa priviti poezia culorilor mele.
Gabriela Manga
student FEAA, specializarea: Management
student FEAA, specializarea: Management
GRAFICA:''Legaturi''
Dorinta mea este ca in viitorul apropiat sa infiintez o agentie de
publicitate prin intermediul careia sa am ocazia de a lucra cu oamenii
care reprezinta o puternica sursa de inspiratie.
Grafica:Viziune asupra Resurselor Umane
Ma numesc Iurescu Alexandra Alina, am 21 de ani si sunt studenta in cadrul Facultatii de Arte Plastice si Design (Timisoara), sectia Grafica Publicitara, an III.
Sunt pasionata de tot ceea ce inseamna arta vizuala, in special de grafica.
Am participat la diferite concursuri: locul I la Ziua Mondiala a Apei, AQUATIM din 22 martie-2005
( Director Ilie Vlaicu), Olimpiada, iar in anul 2007 am fost aleasa de DECAN, PROF. UNIV. DR. Adriana Lucaciu ca membru, artist al cartii acesteia "Desenul: repere teoretice si practice".
Sunt pasionata de tot ceea ce inseamna arta vizuala, in special de grafica.
Am participat la diferite concursuri: locul I la Ziua Mondiala a Apei, AQUATIM din 22 martie-2005
( Director Ilie Vlaicu), Olimpiada, iar in anul 2007 am fost aleasa de DECAN, PROF. UNIV. DR. Adriana Lucaciu ca membru, artist al cartii acesteia "Desenul: repere teoretice si practice".
Ma numesc Adrian Goia,un student in anul 2 la Management, FEAA,UVT.
Din copilarie m-a pasiunat desenul. Nu, nu am facut niciodata un
curs anume sau vreun anume fel de pregatire, pur si simplu desenez de
fiecare data cand simt nevoia si de-a lungul anilor am reusit sa avansez
pas cu pas. Nu ma erijez intr-o persoana mai speciala sau un artist
remarcabil, pur si simplu desenez din placere si ador sa impart munca
mea cu ceilalti, fiind curios de reactiile lor. Au fost si persoane care
au spus ca desenele mele nu sunt atat de grozave, insa asta doar m-a
ambitionat sa incerc sa le fac si mai bine, sa lucrez la fiecare
detaliu, reusind intr-un final sa smulg o lauda si de la cei care erau
mai critici.
Si dupa cum bine stiti, omul nu isi da seama de importanta unui lucru decat atunci cand il pierde. Asa s-a intamplat si in cazul meu, cand intr-o zi am reusit sa imi pierd mapa unde aveam majoritatea desenelor mele. Nici acum nu am trecut cu totul peste acel incident pentru ca eu stiu foarte bine ca NICIODATA nu vor exista 2 desene identice.
Ady Goia
Si dupa cum bine stiti, omul nu isi da seama de importanta unui lucru decat atunci cand il pierde. Asa s-a intamplat si in cazul meu, cand intr-o zi am reusit sa imi pierd mapa unde aveam majoritatea desenelor mele. Nici acum nu am trecut cu totul peste acel incident pentru ca eu stiu foarte bine ca NICIODATA nu vor exista 2 desene identice.
Ady Goia
Dansuri populare
Ma numesc Tomici Anca-Maria, sunt studenta anul 2 la Facultatea de
Economie si de Administrare a Afacerilor, din cadrul Universitatii de
Vest din Timisoara. Unul dintre hobby-urile mele este dansul
popular. Totul a inceput in anul 2004 pe cand am intrat la liceu, era o
provocare pentru mine deoarece nu este usor sa faci doua lucruri in
paralel. Mi-am spus ca trebuie sa incerc.... am incercat.......am
reusit si pot spune ca am cunoscut locuri foarte frumoase si oameni
care iubesc dansul popular.
Daca iti doresti cu adevarat ceva in viata, indrazneste!
Daca iti doresti cu adevarat ceva in viata, indrazneste!
Dansuri Orientale
Numele meu este Pintia Roxana Maria, am 20 de ani si sunt studenta la specializarea Management din cadrul FEAA, UVT.
Inca de mica am avut ca pasiune dansul. Am practicat dansurile moderne de la varsta de 10 ani si am participat la foarte multe spectacole de gen.
La 16 ani am descoperit dansul oriental.
E TOTUL ATAT DE SPECIAL: costumele, miscarile...
De foarte mult timp caut o scoala de specialitate in care sa invat acest dans oriental, dar eu inca nu am gasit in Timisoara. Nu ma descurajez...
Voi cauta si voi gasi. Doresc sa descopar misterul lumii orientale prin aceasta poarta: Poarta Dansului care daca e facut la rang de Arta nu poate fi decat MAGIE!
Inca de mica am avut ca pasiune dansul. Am practicat dansurile moderne de la varsta de 10 ani si am participat la foarte multe spectacole de gen.
La 16 ani am descoperit dansul oriental.
E TOTUL ATAT DE SPECIAL: costumele, miscarile...
De foarte mult timp caut o scoala de specialitate in care sa invat acest dans oriental, dar eu inca nu am gasit in Timisoara. Nu ma descurajez...
Voi cauta si voi gasi. Doresc sa descopar misterul lumii orientale prin aceasta poarta: Poarta Dansului care daca e facut la rang de Arta nu poate fi decat MAGIE!
